..Si nu va vad si nu va aud. NU va vreau. Sunteti acolo multi dar nu va vreau.
Imi cereti multe, ma intrebati si va uitati. Ma puneti sa fac lucruri pe care nu vreau sa le fac si vreti sa aud lucruri pe care nu vreau sa le ascult.
Iar tu? Tu stai acolo in spatele zidului ei, privindu-ma pe mine prin ea. Dar nu ma vezi. Nu ma mai poti privii in ochii. Stii ca sunt, dar fereastra a acoperit-o. Un zid de rationamente straine si noi ce si-au sapat logica in mintea ta neasezata. Ai construit, fara sa stii, un zid acolo unde era fereastra catre mine.
Si te-ai inchis.
Am privit cu neputinta cum te ascunzi si nu am putut sa fac nimic. Imi spuneai ca ti-e frig de singuratate si vinovatie. Imi spuneai ca vrei sa stai la caldura iar eu iti sunt slabiciune. Frigul intra pe la mine, spuneai. Asa ca m-ai acoperit.
Si acum privesti la zid.
Iar eu caut prin crapaturi respiratia ta de dincolo. Sa stiu ca esti, ca traiesti.
M-am prabusit in genunchi.
Mi-am construit si eu ziduri. Sa-mi tina cald. Sa-mi tina liniste. Sa-mi tina de uitare.
NU va aud, nu va vreau si nu ma intereseaza!
Cand o sa ma intereseze o sa imi pun o sonerie.
Pana atunci insa, lasati-ma in linistea mea.
Poate asa, am sa ii aud din cand in cand respiratia…..
Life through my eyes 