Feeds:
Articole
Comentarii

Nu suntem

Degete atinse pe furis in miez de zi, ascunsi dupa cladiri si propriile ganduri. Ne ascundem de ei si de noi si suntem impreuna doar cand nu suntem acoperiti… Parul tau moale se sprijina de pieptul meu mic, iar cuvintele tale nespuse imi mangaie sanii rasfatati.

Nu esti al meu. Nici tu. Nici eu a ta. Si e asa de bine sa fim cand nu suntem.

Incolaciti, ascunsi de lumina zilei, ne protejam reciproc de zilele ce vin si ne separa. „Nu pleca” – nu spui niciodata, tragandu-ma inapoi. Iar eu spun „Trebuie sa plec” rupandu-mi carnea de pe mine de durerea separarii. Nu plec. Desi te parasesc de fiecare data cand iti urez o „zi frumoasa!” Nu mai esti al meu atunci. Dar eu te parasesc fara sa plec. Fara sa pleci ..din mine.

Te caut cand uiti sa te intorci la mine, cand ma privesti de departe. Iti sarut pleoapele si te invoc. Unde esti cand inchizi ochii? Nu stii ca noi nu putem sa fim, decat fiind cand nu suntem? Mi-ai spus sa fiu cu tine, privindu-te.  Mi-am deschis ochii cu teama..Te-am vazut privindu-ma, asteptandu-ma.

Lasa-ma sa ma ascund. Lasa-ma sa ma furisez in spatele tau, bratele sa te cuprinda si buzele mele sa iti fure centimetrii de piele de pe ceafa….centimetri care nu sunt ai mei.. Lasa-ma sa te fur de cel pe care vrei sa il areti lor.  Eu nu il vreau pe acela. Il vreau pe cel pe care il cunosc din diminetile intarziate, noptile uitate si mainile inclestate…Cel care se face copil in bratele mele..Omul care cauta sa se descopere..Barbatul care vrea sa se realizeze..care are temeri si slabiciuni…cel cu vise si sperante. Cel adevarat.

Pentru ca doar nefiind, putem sa fim.

 

Anunțuri

Despre…

Despre neputinta si durere, despre vise sfaramate si viitor zdruncinat, despre incertitudine si teama..despre speranta..Despre incercare…despre momente unice si rabufniri inlacrimate..despre pace… despre regrete…despre ciuda si frustrare, despre eliberare! Despre frigul de afara si bucuria inocenta a zapezii si primilor fulgi..despre coincidente…despre prieteni apropiati si indepartati si altii aproape si indepartati….Despre nou..despre vechi..despre singuratate si izolare….despre muzica si liniste. Despre varsta si familie. Despre copii. Despre dorinte intense sugrumate. Despre mine, despre tine, despre noi..despre trecut si trecere.

Despre toate astea as vrea sa va vorbesc, despre toate astea as vrea sa ma eliberez, dar am sa le tin in mine.

Pentru ca sunt toate despre mine. Iar eu momentan nu mai sunt in mine.

Aici, acum

Cum se poate asa ceva? Cum am ajuns aici?

Durerea ma infrumuseteaza..Scoate din mine acea mandrie ranita pe care o port cu demnitatea unui general schilod.

Te astept cu teama condamnatului care isi asteapta calaul. Stau cu capul plecat si astept sa vii…Fie imi cruti agonia, fie devii salvatorul meu pentru eternitate, scotandu-ma din acesta inclestare….

Sunt aici, nu sunt cu tine, dar te am in mine peste tot.

Pasarile iubesc?

Oare pasarile iubesc? Oare sufera din dragoste? Ar mai putea pasarile sa zboare daca ar fi ranite de Eros? Imaginati-va…pasari cazand din cer…asa aleator…Sa le vezi cum inceteaza sa dea din aripi si se prabusesc incet pe pamant, privind orizontul cu ochii care stiu ca nu il vor mai putea curpinde ….

Oare cum arata oamenii prabusindu-se din dragoste? Se inchid undeva in ei pastrand carcasa corpului opac si lipsit de culoare? Isi pierd ei aripile sperantelor si visele se prabusesc in ei?  Cum arata acele persoane?

Avem de unde sa stim?

Uneori, poate avem nevoie doar de o oglinda pentru a vedea toate acestea…

9/6

E ciudat cum vrea viata sa te invete .

…si iata-ma din nou la inceput de drum. Cu gandurile in palme, cu cosmarurile in spate, cu sperantele inca departe si cu un prezent care se face simtit tot mai galagios. Sunt din nou la inceput. M-am lovit de o eroare in viata de zi cu zi si oricat am incercat sa curat problema, nu reuseam decat sa ma blochez mai mult. Stop. Restart.

Si ma aflu din nou in fata ecranului negru. Astept sa apara prima pictogram a unei noi oportunitati. Stiu ca e acolo. Le am pregatite de mult.Atat doar ca nu le-am folosit de mult. Oare ma voi descurca?

As vrea…as vrea atat de mult ca toate erorile sa dispara. As vrea atat de mult sa nu mai fiu nevoita sa dau restart vietii mele. Poate am obosit…Poate e prea vechi sistemul, poate trebuie imbunatatit, poate actualizat…sau poate trebuie doar sa invat sa ma adaptez..Sau poate trebuie doar sa ma invat cu ce sunt si sa nu mai las nici o asa zisa imbunatatire care apoi imi cauzeaza erori, sa imi intre in sistem…..

 

9luni si 6zile….licenta a expirat…

….te iau in maini si caut sa ma intelegi in obscuritatea neintelesurilor mele…sunt aici urland si nu ma pot face auzita de singura ureche careia ii cer o plecaciune….de ce nu ma auzi..?

cubulet de dulce

Un cubulet de zahar in plus….Un cubulet de zahar brun in plus, ceaiului meu negru puternic aromat. Pentru a-l face mai dulce. Pentru a-mi indulci putin mai mult viata.

Pielea mea, vara, are un iz subtil de singuratate…de singuratate amestecata cu dorul nebun de iarba, verde, de munte, de soare, de natura pe care sa o inspire, sa se contopeasca cu ea…Pielea mea se cere adulmecata cu pofta…insa doar eu sunt acolo.

Suzanne Vega cu a ei Tom’s Diner creaza soundtrack-ul perfect pentru aceasta seara dulce, bruna, cu dor de verde si dor de doi.

Dar mai punem un cubulet de zahar. Si se va indulci totul.