E o creanga uscata in sufletul meu. Atarna, rupta fiind, si atentioneaza intr-un mod tipic romanesc. Atentie! E ceva acolo!
Acel ceva de regula e o gaura uriasa, o groapa. O groapa neastupata in care cineva ar putea cadea sau s-ar putea accidenta.
Nu se stie cum s-a format sau cine e de vina. E acolo..Pur si simplu..Problema e ca nimeni nu se incumeta sa o repare. De ce ar face-o, in fond? Cine ar sari sa astupe sau sa repare greseala altuia? Cine vrea sa depuna acest efort? Nimeni..
Dar e o gaura acolo…O gaura care in preajma intunericului ar putea cauza accidente…Tot la fel, sufletul meu ar putea provoca pagube. Nu maini sau picioare. Ci buze rupte, buze sfasiate, buze lovite…Accidente violente ar putea provoca acea gaura nesemnalizata corespunzator… capul este cel mai expus. Si o data capul pierdut, restul corpului nu mai asculta…
