Ma simt inchisa, constransa si sufocata. Mi-e rusine. Nu am intimitate. Ma simt ca si cum si cuvintele imi sunt furate de sub taste. Vreau sa ma ascund..sub masa…sub mine…in mine.
Am stors un moment de fericire din faptul ca am putut sa pun 2 cartofi si 2 oua pe o masa de branza, toate intr-o cutiuta prea stramta, prea mica. Am aplicat putin din tetrisul exersat zilnic in copilarie, produselor brute din realitatea uda. Simteam nevoia sa imi injectez acel minim de fericire, pentru ca stransoarea zilei de azi ma seaca.
Poate e de vina cordeluta care imi sta strans pe cap. Poate sunt de vina colegii care imi invadeaza prea tare spatiul personal. Poate e tinuta mea prea office care imi strange din fiinta. Poate e stomacul plin de cafea si fara mancare care ma strange.Poate sunt toate gandurile care se incapataneaza sa stea invalmasite in mintea mea si refuza categoric sa se lase aranjate.. Poate e sufletul plin de dor care ma strange.Poate e timpul. Poate sunt toate. Poate esti doar tu cel care ma strange de timp si suflet. Sau poate nu…
Am sa aplic fericirea in etape.
Etapa 1. Stabileste-ti o dorinta perfect realizabil : Vreau o ciocolata.
Etapa 2. Indeplineste-ti dorinta perfect realizabila : Mananc o ciocolata.
Etapa 3. Bucura-te de indeplinirea dorintei, si savureaza fericirea. : Realizat!
